Cine ia stergarul?

Într-o lume a celor avuţi,
cine-şi mai aruncă pâinea pe ape?
Într-o lume "raţională",
cine mai urcă pe Muntele Moria împreună cu singurul său fiu?
Într-o lume a comodităţii,
cine mai aduce "jertfe care costă"?
Într-o lume plină de tâlhari,
cine mai unge răni cu untdelemn?
Într-o lume a "economiei",
cine mai sparge vasul cu mir?
Într-o lume a stăpânilor,
cine mai slujeşte?
Într-o lume "plină de praf",
cine se mai încinge cu ştergarul şi spală picioarele aproapelui său?
Mitrut Stiopu

You know me...!

"Even the hairs of your head are numbered...!"
"Veniti sa strigam de bucurie catre Domnul, sa strigam catre Stanca mantuirii noastre!
Sa ne infatisam inaintea Lui cu laude si sa strigam catre El prin cantari!
Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un imparat mare, mai presus de toti zeii!
El tine in mana adancimile pamantului, iar inaltimile muntilor sunt ale Lui.
A Lui este marea, – El a facut-o – iar uscatul, mainile Lui l-au întocmit.
Veniti sa I ne inchinam, sa I ne plecam inainte, sa ingenunchem inaintea Domnului, Creatorul nostru!
Caci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pasunii Lui, turma mainii Sale!
Astazi daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile...!"
Atat de mare este El...cu toate astea, cunoaste fiecare amanunt al vietii Tale. Renunta sa mai controlezi. Ai impresia ca I-au scapat Lui lucrurile de sub control? Lasa-L sa controleze, si laudele tale la adresa Lui vor fi bine primite! Ingenuncheaza inaintea Lui nu numai fizic, ci si cu inima, mintea si dorinta de a controla!





Doamne, Iti multumesc ca in Atotputernicia si in Atotcunoasterea Ta, Tu continui sa Iti arati harul in viata mea! Thank You!!

Thankful...

Tata, ma uit inapoi si sunt coplesita de bunatatea cu care m-ai inconjurat. Ma uit cu cata credinciosie m-ai tinut pe brate, mi-ai dat un umar pe care sa plang, mi-ai dat un zambet care sa ma ridice. Oh, Tata, sunt coplesita de purtarea Ta de grija. Mi-ai scos inainte oameni deosebiti, care Te cauta cu toata inima, ca sa-mi insufle si mie aceeasi dragoste pentru Tine. 
Doamne, numai TU esti vrednic de toata cinstea, gloria, lauda si multumirea!
Iti multumesc si Te iubesc si eu!
Oh, Tata, sa Te vezi numai TU in timpul vietii mele, dar si la sfarsitul ei!

Wisdom...

Uneori te intrebi daca parul alb mai inseamna intelepciune.
Personal, in momentul in care intru in vorba cu o persoana mai in varsta astept cu ochii mari sa vad daca pot invata ceva de la ea.
Mi se intampla ca privind o persoana sa ii pot simti inima. Alteori, am nevoie de o privire mai atenta in interiorul lor. In final, imi trebuie sa aud doar cateva cuvinte din partea persoanei respective, ca sa-mi pot confirma sau infirma ceea ce am "citit". Eleganta, tonul si atitudinea cu care sunt rostite cuvintele dau putere intelesului lor.
Vorbeste-mi despre iubire, dar daca-mi vorbesti tare, "spart" si matematic, fara urma de implicare sufleteasca, vorbele tale trec pe langa mine, si tot ce pot sa spun este ca am ascultat un discurs, asemanator celor politice din zilele noastre.
Imi place sa cred ca parul alb inseamna intelepciune. Imi place sa cred ca ma pot aseza pe o banca intr-un parc, langa un batranel fara sa-l aud vorbind despre Boc si Basescu. Mi-e dor sa vad batrani citind carti, nu ziare. Mi-e dor sa pot sta inaintea unei persoane peste care au trecut ierni si si-au cernut albeata, si sa o ascult ore-n sir, fara sa simt nevoia sa iau o pauza ca sa rasuflu. Dar azi, azi caut disperata oameni cu care sa stau de vorba fara sa fie nevoie sa-mi plec ochii in pamant de rusinea lor, din cauza vulgaritatilor pe care le rostesc. Azi, au ajuns ca batranii sa fie dispusi sa renunte la imaginea lor, la acel par alb, de dragul de a fi in randul tinerilor, cu aceleasi apucaturi si aceleasi vorbe.
Draga batrana, nu te mira ca tinerii nu mai sunt dispusi sa-ti cedeze scaunul in autobuz, in tren sau in metrou. Poate ca prezenta ta nu raspandeste dragoste pe acolo pe unde treci.
Drag batran, nu te mira de comportamentul tinerilor de azi. Ei sunt produsul copiilor tai!!! Pe masura ce anii trec, generatiile vor merge din ce in ce mai jos, daca lucrurile nu iau o turnura serioasa, daca ochii oamenilor nu se dezlipesc de pe sinele lor ca sa se lipeasca pe Dumnezeu. Singura noastra sansa: Cristos!

Nu, intelepciunea nu sta in parul alb. Intelepciunea e data de multimea anilor in care ai fost dispus sa renunti la tine pentru Cristos!

Lord, have mercy...!

Perle....

"De mi s-ar dovedi în modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, că nu Hristos este adevărul, că adevărul e altul - dacă demonstraţia ar fi incantabilă şi covârşitoare - n-aş sta nicio clipă la îndoială: aş alege să rămân cu Hristos, nu cu adevărul." ~ Dostoievski

Sing...!!

"Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui."


Uita-te in jur. Toate canta glorie Creatorului.
Daca tu cauti motive sa-I canti, nu trebuie decat sa iesi din orasul aglomerat in care traiesti, si sa mergi linistit in natura. Acolo, nu te vei putea stapani. Acolo, vei canta in cor glorie si onoare Regelui, impreuna cu toata creatia.
Nu mai cauta ceva exceptional. Trezeste-te dimineata, si cauta rasaritul. Te va umple de reverenta fata de Creatorul lui. Deschide bine ochii. Si vei gasi nenumarate motive sa-I canti. Si fa-o, neincetat, pentru ca Ii place sa te vada cantand, indiferent de simplitatea sau dificultatea situatiei prin care treci.
Azi, te indemn: Canta-I!!!