CHRISTmas whisper...

For those of you who feel that you have lost the true meaning of Christmas, here's what God whispered to me these days. My point is that God really answers when you call, and cares about your heart.


Me: God, I've lost Christmas. I've lost it's meaning. I no longer feel like celebrating anything of it. Please, touch me with Your touch, and show me what You see. Thank You.


God: Dear Laura, do you rejoice when a child is born? Do you rejoice seeing a baby?
        Then rejoice, Laura, for the Child has been born. The Holy Baby that redeemed you was born. Your Saviour...


There's some joy and sadness mixing, because you rejoice when you hear of the Baby being born, but you become sad when you realize that the Baby would have to die because of me and you, but then you bow your head in awe, you bow your knee in wonder and you're overwhelmed with love when you realize the Grace that God shares with us through this Baby.


Jesus is the Only Reason for the Season!

Inspirational...

"Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti...
Iarta-i, oricum. 
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse...
Fii bun, oricum. 
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...
Cauta succesul, oricum. 
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum. 
Ceea ce construiesti in ani, altii pot darama intr-o zi...
Construieste, oricum. 
Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Fii fericit, oricum. 
Binele pe care il faci astazi, oamenii il vor uita maine...
Fa bine, oricum.
Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de-ajuns...
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum. 
La urma urmei, este intre tine si Dumnezeu...
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum."
                                         Mother Tereza

Your Holy Face...

"Inima imi zice din partea Ta: "Cauta fata Mea!" Si fata Ta, Doamne, o caut!"

El ne provoaca sa-L cautam.
Ne provoaca sa tanjim dupa prezenta Lui. In fond, asta e ceea ce El vrea de la noi, sa-L cautam si sa-L dorim mai presus de orice. El vrea sa vada ca, mai presus de orice alta activitate, tanjim dupa timpul de partasie cu El, timpul in care stam de vorba cu El. Vrea sa vada ca renuntam la timpul de amuzament [entertainment], de dragul LUI, de dragul prezentei Lui. El nu obliga. El asteapta ca noi sa ne intoarcem privirea spre El si sa-L cautam, si asta nu pentru ca e neputincios si n-ar putea sa ne determine sa ne uitam la El, ci pentru ca El ne respecta si ne da dreptul sa alegem pe cine sa slujim. El doar asteapta, asteapta sa renunti la lectura care-ti face atata placere, sa renunti la discutiile de dragul discutiilor care aparent te incanta, dar pe dinauntru te golesc de orice profunzime, sa renunti la somnul atat de dulce de dimineata, ca sa te trezesti si sa te intalnesti cu El in racoarea diminetii.
El ne provoaca sa ne dorim sa vedem Fata Lui; nu sa traim cu un Dumnezeu inchipuit al nostru, ci sa experimentam reala Lui prezenta, sa vedem Fata Lui si sa ne umplem de El, sa stralucim Lumina Lui asemenea lui Moise.
Cauta Fata LUI!!!

Are you teaching the Truth in Love...

I'd say even more... Are you speaking the Truth in Love?




Voi reveni cu ganduri pe tema asta!

Traieste inghesuit...

Traieste inghesuit!
Un prieten foarte bun obisnuia sa spuna: "Nu lungimea vietii conteaza, ci densitatea ei!"
Si intr-adevar, ceea ce aduce cinste unui om, nu este numarul anilor lui, ci calitatea, densitatea vietii lui.
Poti trai 70-80 de ani, iar la moartea ta sa nu se poata spune mare lucru despre tine.
Poti trai insa, 20-30 de ani, iar la final, ei bine, probabil ca stiti la ce ma refer.
Cred ca densitatea vietii nu trebuie socotita in fapte, ci in "realizari" spirituale. Sunt vaga, stiu, dar va las pe voi sa va ganditi la ce ma refer.
Ideea e sa traiesti inghesuit, sa faci ceva cu mintea ta, cu viata ta. Nu-ti risipi anii. Nicolae Iorga spunea ca "in viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe."
Nu-ti permite sa risipesti clipe pe lucruri care nu au o valoare eterna. Rascumpara fiecare clipa. Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa "rascumparam vremea, caci zilele sunt rele." 
Eu mi-am propus sa fac asta. 
Vrei sa mi te alaturi? :)

The Wedding Day...

This is the story of the Son of God,
Hangin' on a cross for me,
But it ends with a bride and groom
And a wedding by a glassy sea...


He's given everything, to have me to be His bride in that much-expected wedding by the glassy sea. He's given His life, His dignity, His power, His perfection for me, that lost coin, that lost sheep, that prodigal daughter, that sinful wreck whose righteous deeds are worth no more than what dirty rags are worth. He's given everything for me.


This is the story of a bride in white
Waitin' on her weddin' day
Anticipation wellin' up inside
While her groom is crowned a King.


He, who gave His life for me is not dead. He lives forever. He's forever KING. His sacrifice has bought the bride her white garment. He Himself, through His holy sacrifice, has caused the bride to be righteous, to be pure, in spite of her misery and sin. He cleansed her garment, made it all white!
But for how long?
For how long will the bride be able to keep herself pure?
How long will it take for her to sin again?
Is your garment still as white as it was the last time Christ had touched it?
Pray that you may keep it until the wedding day comes!




HE IS HOLY! The Lord Almighty!
The only One who deserves all the glory in heaven and on earth!

Burning fire...

This fire never burns down!
It's just a matter of time until it gets to burn the hardest!

I will wait as much as I have to, Dad!

Inside Out... [1]

~ Sa Te glorific doar pe Tine cu viata mea, si sa uit complet de mine. ~

Romania...[db]

“Poporul piere din lipsa de cunostinta”, iar noi, cei care cunoastem, nu facem nimic in privinta asta. Ne minunam de necunoasterea lor, ne minunam si ne scarbim de pacatul lor – uneori poate chiar ne complacem in aceleasi pacate, dar nu actionam in nici un fel impotriva acestui lucru. Ma-ntreb, cati dintre noi pot sa cante melodia zilei din toata inima? Pe cati dintre noi, ne doare inima cand ne gandim la tara noastra? Pe cati dintre noi ne doare inima cand ne gandim la locuitorii acestei tari, la romani? Eu trebuie sa recunosc: m-am trezit azi, m-am asezat pe genunchi si am realizat ca nu-mi mai pasa de oamenii din langa mine, de romani. As vrea sa-i vad convertiti, dar nu mai fac nimic in privinta asta. Dumnezeu ne-a pus aici, nu numai ca sa ne bucuram de ploaia de mesaj evanghelic de care avem parte, ci sa-l dam mai departe. Tozer spunea ca “Crestinul incredibil are cel mai mult dupa ce da altora cel mai mult, si are cel mai putin cand poseda cel mai mult.” Am ajuns sa vrem noi sa auzim, sa cunoastem, dar nu mai stam de vorba cu cei cu care calatorim in tren, sau cu cei langa care stam pe o banca in parc, sau cu cei cu care lucram la serviciu. Daca te gasesti in aceeasi situatia cu mine, atunci, aici e loc de pocainta. Da, Romania, romanii trebuie sa se pocaiasca, sa se intoarca la Domnul, dar ei n-o fac din cauza noastra. Noi nu le aratam dragostea lui Cristos, nu le aratam o viata de adevarat crestin care se daruieste, si de aceea, ei nu-si doresc sa fie ca noi, nu-si doresc sa urmeze pe Acela la care au strigat in ’89, intr-un moment de disperare. Romane, uita-te tinta la Cristos, si fii ca El, atunci vei avea impact asupra celorlalti romani!